joi, 9 august 2012

Pentru cine merita sa traiesti se numeste MARIA


    



  Povestea noastra a inceput in 2009 cand am ramas insarcinata cu primul nostru bebe Maria eram in culmea fericirii 

 In timpul sarcini nu sa observat nici o problema eu ma simteam foarte bine, copilul se dezvolta normal, in luna a 7-a doctorita m-a intrebat daca sunt persoane cu sindrom Down in familie, eu foarte hotarata am spus nu , sincer nici nu stiam in mare ce inseamna Sindromul Down , atat cat am vazut pe internet si stiam ca e o boala genetica si atat . Cu asta s-a terminat discutia la 38 de saptamani de sarcina au decis sa mi faca cezariana fericiti asteptam ziua cea mare  
. Cezariana a decurs bine cand am ajuns in sala la terapie intensiva vine medicul ginecolog si neonatologul si ma anunta senin ca are 3,100 si 50 cm cu Sindrom Down dupa aceia se invart si pleaca am crezut ca a picat cerul pe mine instantaneu nu tin minte mult numai ca urlam si plangeam ca nu e bolnava habar nu am avut ce inseamna Sindromul Down 



  Nu o condamn pe medicul ginecolog ca nu a observat la timp fiindcă oricum nu faceam avort nici amniocenteza ca nu avea rostul ca tot pastram sarcina asta era decizia noastra. Dupa ce au dat vestea si sotului care a intrat la mine si a inceput sa-mi explice el stia ce inseamna ca nu e asa de periculos etc dar eu eram la pamant multe lucrui nu tin minte, numai din momentul cand au adus-o pe Maria cu mine in camera era asa de frumoasa si semana asa de bine cu sotul ca am inceput incet incet sa mi revin din soc . Cea mai mare dificultate mi s-a parut sa-mi gasesc medici potriviti care sa se ocupe de ea corect nu sa dea din cap si la orice problema minima sa ca un rosu in gat sa dea vina pe Sindromul Down  Maria sa dezvoltat foarte bine faceam cu ea gimnastica zilnic exercitiile ce îmi aratau la kineto la 2 jumate tinea capul , la 7 luni statea pe sezut fara sprijin au iesit primi dintisori la 7 luni sunt foarte multumita de ea. In decembrie 2011 s-a racit foarte tare si am ajuns cu ea de urgenta la spitalul din Tg Mures unde au ajuns medici  la cocluzia ca trebuie operata la inima ea avia DSA 8 dar a aparut hipertensiunea pulmonara si nu am avut scapare am stat in spitale mult si bine din decembrie pana in mai dar a meritat operatia a reusit acuma e sanatoasa la inimioara . Parinti mei au fost alaturi de noi chiar si bunica mia de 70 de ani mi-a spus ca asta e, trebuie sa crestem . Prieteni care chiar erau prieteni au aceptat o si ne sprijna si cu restul care ori se uita ciudat la ea sau vad ca vor sa transmita ca e mila de ea nu tin legatura eu sunt de principiu ca nu au de ce sa fie mila ca e un copil vesel e fericita ca face anumite lucruri mai tarziu decat un copil fara cromozom in plus aia nu este o problema ca oricum va face  Acum Maria e bine din toate punctele de vedere e fericita mananca bine a inceput sa stea in picioare incetul recuparam tot ce a ramas in urma . Eu sunt pe principiu si incerc sa o cresc ca pe orice copil , nu ma plang ca nu am de ce ne comportam cu ea absolut normal ea nu trebuie niciodata sa simte sin partea noastra a familiei ca este diferita . Important este sa fie sanatoasa toate organele sa functioneze bine chiar cu cromozomul in plus cu cromozomul in plus dupa ultimele statistici poti trai o viata

 .  . Parerea mea este ca cu cat te comporti normal si cresti si educi in felul in care ea sa nu simta ca e diferita si societeta o va acepta si va avea o viata fericita care este cel mai important . Ea este scopul meu in viata pentru ce merita sa traiesc şi nu aş schimba cu nimic nici pe ea nici viata pe care o am alaturi de ea e perfecta si este copilul ce m-am dorit toata viata mea e frumoasa , iubitoare , afectoasa face orice ca sa te vada ca razi  si o sa lupt ca ea sa fie fericita si implinita .



Asta este povestea noastra prin acest blog vreau sa postez dezvoltarea ei pe saptamani in si luni cu poze in primele luni de viata, sedinte de kineto, cum o stimulez eu acasa si analizele medicale ce trebuie facute in primii ani de viata . 

SI CU DUMNEZEU INAINTE . 






4 comentarii:

  1. Ma bucur tare mult ca te-ai decis sa scrii povestea Mariei.E un inger de copil iar voi niste parinti minunati.Cu siguranta vor fi sfaturi utile pentru multi parinti care au copii cu SD.Mai ales pentru cei la inceput de drum...

    RăspundețiȘtergere
  2. aceasta-i povestea lui bebe nr. 1, maria...insa va urma si povestea lui bebe nr. 2, cat de curand, asa-i ?! grozava idee, rita! asa trebuie gandit si trait, cu incredere si ganduri pozitive. dezvoltarea mariei are ritmul propriu, cu cat e mai natural, fara fortari exagerate, cu atat e mai benefica si uimitoare.daca este sanatoasa clinic, nu are nevoie de alte "minuni" in ale tratamentelor...ori daca simti ca are, fa-o subtil, fara sa o forteti, in ritmul ei.dragostea, atentia, naturaletea, sunt, in opinia mea, cele mai benefice tratamente si mai la-ndemana de aplicat.aveti grija de voi..3 de acum, caci mai vine un ingeras :)toate bune! vambratisam cu drag, tocmai din muntenia.

    RăspundețiȘtergere
  3. va nultumim frumos fetelor , azi am reusit sa ajung pana in luna a 4 de viata si sa trezit printesa ))))dar cumva termin dupa ce vine sotul si sta cu ea

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragostea unui parinte pentru copilul sau muta muntii din loc!! Asta am citit eu in randurile scrise de tine. Te felicit pentru copilasul minunat ce il aveti. E o fetita foarte frumoasa. Niciodata sa nu aplecati urechea la rautatile oamenilor, nici in cele mai grele clipe sa nu va pierdeti increderea in voi si in fetita voastra. Pe masura ce creste Maria, mereu sa o incurajati sa faca orice doreste. Ca orice copil, sa o lasati sa-si traisca visele.

    RăspundețiȘtergere